Autori: Luminița Kohalmi, Andreea Aurescu
Alegerile prezidențiale din 2025 au intrat în faza decisivă. Turul al doilea nu mai este doar o competiție electorală între doi candidați, ci un referendum național despre direcția în care va merge România. De fapt, pe 18 mai, cetățenii nu vor vota doar pentru George Simion sau Nicușor Dan, ci vor spune DA sau NU unei viziuni radicale, personalizate în figura liderului AUR.
Cele două opțiuni sunt evidențiate clar și de candidații vehiculați pentru funcția de prim-ministru – figuri care devin, în acest context, simboluri ale direcțiilor posibile pentru România post-electorală.
Din partea lui Nicușor Dan, numele care a fost tot mai des asociat cu un posibil rol de premier este cel al lui Ilie Bolojan. Luni, acesta a confirmat public, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, că îl va vota pe Nicușor Dan și că este deschis unei discuții serioase despre o eventuală implicare într-un guvern de coaliție pro-europeană. Bolojan este perceput ca unul dintre cei mai eficienți administratori din România, iar prezența lui într-un astfel de scenariu oferă coerență și încredere în capacitatea unui eventual executiv de a livra reforme reale.
În cealaltă tabără, George Simion l-a nominalizat inițial pe Călin Georgescu drept prim-ministru într-un guvern AUR, dar ulterior a nuanțat acest anunț, declarând că “nu este sigur dacă domnul Georgescu va accepta” funcția. De altfel, de la începutul turului 2 și până în prezent, Călin Georgescu nu a transmis niciun mesaj public de susținere pentru Simion, menținând o tăcere care ridică semne de întrebare cu privire la validitatea și viabilitatea propunerii. Lipsa unei confirmări clare sau a unei apariții comune a fost interpretată ca un semn de ezitare strategică sau ca o posibilă lipsă de consens chiar în interiorul nucleului de susținere al AUR.
Simion - favoritul care riscă să piardă
George Simion a intrat în turul 2 cu un avantaj clar: 40,96 % în turul I, aproape dublu față de scorul înregistrat de Nicușor Dan. Dar avansul se dovedește fragil într-un context electoral polarizat, unde votul anti cântărește mai greu decât votul de apartenență.
Trecerea lui Simion de la stilul tăcut și calculat din turul 1 la o campanie agresiv vizibilă în turul 2 a produs prima sincopă majoră: anunțul privind concedierea a 500.000 de bugetari a stârnit panică și reacții virulente. Este o mișcare percepută ca hazardată, care ar putea muta în tabăra adversă un număr semnificativ de voturi câștigate de Simion în turul 1.
Au urmat și altele: casele de 35.000 euro – demontate rapid de însuși Simion, care a recunoscut că nu a fost vorba de altceva decât de o strategie de marketing; bucuria lui Simion că România nu a intrat în Visa Waiver – un moment controversat, perceput de mulți ca o lipsă de empatie față de obiectivul strategic al eliminării vizelor; dezbaterea de la Euronews – în care a Nicușor Dan a apărut cerebral și ancorat în realitate, iar George Simion părea nepregătit.
Totuși, impactul acestor momente rămâne incert. Electoratul lui Simion nu e publicul Euronews. Nu urmărește dezbateri și preferă conținutul filtrat, livrat exclusiv pe social media, în formate controlate. Iar semnalul că Simion va “pleca la Bruxelles” în ultima săptămână de campanie poate indica exact asta: evitarea oricărui contact real cu presa sau cu adversarii. Recurge la o strategie care s-a dovedit eficientă în turul 1: mesaje virale, fără interacțiune directă, fără expunere la întrebări incomode.
Nicușor Dan - candidatul care vine tare din urmă
Cu 20,99% în turul 1, Nicușor Dan nu pornește ca favorit, dar are un traseu clar de creștere. Are de partea sa: electoratul urban și educat; o parte semnificativă din voturile lui Crin Antonescu; posibil sprijin tacit din zona lui Victor Ponta; o parte din diasporă care tinde să se mobilizeze împotriva populismului.
În plus, Nicușor Dan beneficiază de o oportunitate rară în politica românească: să devină vectorul unei opțiuni largi pro-europene, care transcende partidele.
Dar cel mai important este că Nicușor Dan a reușit să coaguleze o platformă largă, deși aceasta rămâne, în esență, o coaliție de conjunctură mai mult decât un proiect unitar de guvernare. Această platformă civică și politică adună electorat USR, PNL, dar și mulți independenți care nu se regăsesc în discursul radical al contracandidatului.
Discursul său rațional, ancorat în date și politici publice, i-a adus câștig de imagine în momente-cheie: dezbaterea de la Euronews, unde a fost perceput drept calm, coerent, realist; reacțiile mature la atacurile contracandidatului; decizia sa de a vorbi despre soluții, nu doar despre emoții.
Strategia lui Nicușor Dan a fost una de consolidare, nu de șoc. A evitat promisiunile fanteziste și a mizat pe credibilitate. Acest lucru i-a adus sprijin discret, dar influent, din zona mediului academic, ONG-uri, antreprenori și jurnaliști. Într-o finală în care apartenența ideologică contează mai puțin decât capacitatea de a atrage alianțe transversale, Nicușor Dan are atuul rar de a fi perceput ca un candidat al normalității. Este o figură care nu polarizează instinctiv și care poate atrage voturi de încredere, nu doar de respingere.
Totuși, candidatura lui Nicușor Dan nu este lipsită de vulnerabilități. Stilul său tehnocrat și discursul cerebral nu mobilizează întotdeauna emoțional. Într-o finală în care carisma joacă un rol important, poate părea distant sau insuficient combativ pentru un segment din electoratul care caută un lider “cu forță”. De asemenea, coaliția care îl sprijină este fragilă, iar riscul blocajelor politice rămâne real.
Este posibil ca, în ultima săptămână de campanie, Nicușor Dan să beneficieze de un val de mobilizare “anti-Simion” – format din alegători indeciși care vor să oprească radicalizarea discursului public. De altfel, aceasta poate fi cartea câștigătoare a lui Nicușor Dan: ieșirea la urne a nehotărâților din primul tur.
Un vot despre România, nu doar despre candidați
Pe măsură ce ne apropiem de 18 mai, devine tot mai evident că aceste alegeri nu mai sunt despre cine ocupă fotoliul de la Cotroceni, ci despre ce fel de țară vrem să fim. Turul 2 s-a transformat într-un referendum tăcut, dar profund – o alegere între două direcții diametral opuse pentru România.
Într-o parte, opțiunea George Simion aduce cu sine un discurs suveranist, o retorică anti-Bruxelles și o promisiune de ruptură față de actualul cadru euro-atlantic. Propune măsuri economice bruște, fără studii de impact, bazate pe emoție și revoltă. Instituțiile sunt privite ca obstacole, nu ca piloni ai statului de drept, iar guvernarea – dacă se va forma – pare a se contura în jurul unei echipe radicale, cu Călin Georgescu în prim-plan, și o atmosferă generală de conflict și revizuire.
În cealaltă parte, Nicușor Dan propune o continuitate responsabilă într-un cadru european, cu parteneriate strategice consolidate cu UE și NATO. Abordarea economică e moderată și axată pe predictibilitate: reforme graduale, dar asumate. În locul confruntării cu sistemul, promovează eficientizarea instituțiilor. Iar coaliția de guvernare preconizată – PNL, USR, UDMR – cu un posibil premier precum Ilie Bolojan, sugerează o direcție de profesionalizare și echilibru administrativ.
Atmosfera socială e, poate, cel mai puternic contrast. De o parte – tensiune, polarizare, un discurs care incită. De cealaltă – calm, argument, încercarea de a uni, nu de a diviza. Alegerea din 18 mai nu este, în ultimă instanță, doar despre doi candidați. Este despre traiectoria unei națiuni.
Ce urmează după vot?
Oricine va câștiga se va confrunta cu o furtună economică: un deficit bugetar mare, inflație, deprecierea leului și presiuni constante de finanțare. Pentru România, urmează, ne spun economiștii, o aterizare forțată sau o prăbușire, o scufundare în stil Titanic sau doar ceva apă la bord. Întrebarea e: cine poate gestiona această criză fără să agraveze instabilitatea politică și socială?
Dacă va câștiga Nicușor Dan, vom avea, cel mai probabil, un guvern cu Ilie Bolojan în rol de prim-ministru. Se conturează un guvern PNL-USR-UDMR, cu sprijin parlamentar al unui PSD aflat în reconstrucție și cu o opoziție puternică din partea AUR. Un guvern care va promova măsuri de austeritate bugetară, acompaniate de creșteri de taxe.
Dacă va câștiga George Simion, vom vedea, cel mai probabil, un guvern minoritar AUR, cu un prim-ministru (poate chiar Călin Georgescu) fără experiență administrativă. O asemenea formulă pare extrem de vulnerabilă în fața realităților economice și geopolitice. Primele luni pot aduce un val de simpatie, dar și reacții negative rapide, mai ales dacă urmează dificultăți de finanțare, gafe politice sau crize interne.
Concluzie
Turul al doilea al alegerilor prezidențiale este mai mult decât o alegere între două nume. Este o decizie despre identitatea României în următorii 10 ani. Românii vor vota nu doar un om, ci o direcție. Alegerea este mai mult decât un vot politic – este o declarație despre valorile în care credem și despre locul pe care vrem să-l ocupăm în lume.
