Autori: Luminița Kohalmi, Andreea Aurescu
Trump vorbind la telefon cu prietenul său, Putin. Musk redistribuind postări pe X în favoarea lui Georgescu. Zelenski ambuscat în biroul lui Trump. Vance ofensând Europa la ea acasă. Frații Tate râzând de România în avionul privat care i-a dus din România în America. SUA anunțând că va impune tarife comerciale Uniunii Europene. Lideri ai statelor europene anunțând formarea Coaliției Bunăvoinței pentru salvarea Ucrainei. Putin râzând când vede cum lumea democratică occidentală este pusă serios în dificultate.
În doar trei luni, lumea pe care o știam s-a destrămat și în România există mulți cetățeni confuzați din cauza lipsei de claritate în contextul prezidențialelor programate în mai.
Într-un interval de timp surprinzător de scurt, politica românească a trecut prin transformări profunde. De la o polarizare electorală clară, am trecut într-o zonă neclară din punct de vedere geopolitic. Schimbările geopolitice au „turmentat” electoratul, care se confruntă acum cu dificultăți în a înțelege poziționările internaționale ale candidaților politici și susținerea de care aceștia beneficiază.
De unde am plecat?
La nivel internațional, România s-a aliniat ferm ordinii mondiale bazate pe reguli, devenind membră a Uniunii Europene și a NATO, consolidându-și parteneriatul strategic cu Statele Unite. În acest context, Rusia era percepută ca inamicul comun al aliaților noștri, iar invazia rusă în Ucraina a fost condamnată unanim, susținându-se suveranitatea Ucrainei.
Până în decembrie, scena politică românească era caracterizată de o polarizare accentuată. Partidele tradiționale precum PNL, PSD și USR promovau un discurs pro-euro-atlantic, considerând suveranismul o amenințare la adresa stabilității și viitorului țării. De cealaltă parte, tabăra suveranistă, condusă de lideri național-populiști precum Călin Georgescu, părea aliniată intereselor Moscovei, criticând Bruxelles-ul și NATO și promovând autonomia decizională a României față de Occident. Alegerile prezidențiale din 2024, în care Călin Georgescu a câștigat primul tur, au fost ulterior anulate din cauza interferenței rusești în procesul electoral.
Ca răspuns, partidele pro-europene au format o coaliție pentru a contracara influența extremei drepte și a menține România pe traiectoria occidentală. Astfel, PSD, PNL și UDMR au încheiat un acord de guvernare, desemnându-l pe Crin Antonescu drept candidat la președinție. USR, de asemenea un partid cu valori pro-occidentale, a rămas în opoziție alături de partidele suveraniste AUR, SOS și POT.
Ce s-a întâmplat în ultimele trei luni?
Într-un interval de trei luni, peisajul geopolitic a suferit transformări majore. Administrația Trump 2.0 a accelerat schimbările în politica internațională, conducând la o revenire la politica sferelor de influență. Criticile la adresa Uniunii Europene, solicitarea ca țările europene să crească cheltuielile de apărare la 5% din PIB și anunțarea retragerii treptate a trupelor americane au generat îngrijorări în Europa. Mai mult, SUA a adoptat măsuri protecționiste, anunțând tarife comerciale asupra mai multor state, inclusiv asupra UE. La nivel diplomatic, SUA a votat alături de Rusia, Belarus și Coreea de Nord împotriva unei rezoluții ONU care condamna invazia rusă în Ucraina, sugerând o „normalizare” a relațiilor dintre Washington și Moscova.
Unde suntem acum?
Pe plan intern, lideri suveraniști precum Călin Georgescu și AUR au devenit favoriții unor cercuri influente din SUA. De exemplu, Elon Musk postează frecvent pe X tezele lui Călin Georgescu și ale apropiaților săi. Prin urmare, discursul suveranist al lui Georgescu și AUR a fost temperat, păstrând accente de independență națională, dar susținând totodată implementarea schimbărilor geopolitice planificate de Washington.
În contrast, partidele tradiționale se confruntă cu o lipsă de contacte cu actualul establishment american. Acestea recunosc necesitatea de a se alinia cu statele din UE, manifestând prudență față de SUA și subliniind importanța implicării americane în obținerea păcii în Ucraina.
Președintele interimar, Ilie Bolojan, se limitează la postări și declarații de presă generale și prudente în privința relației cu SUA, în timp ce candidatul coaliției PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, pare că privilegiază relația cu SUA, ceea ce i-a determinat pe unii comentatori din spațiul public să concluzioneze că este mai degrabă „trumpist”. „Partenerul nostru, de 35 de ani, sunt Statele Unite ale Americii. Conjunctural, pe fondul războiului inițiat de Vladimir Putin, am sprijinit și vom sprijini Ucraina. Am ajutat cu tot ce am putut, am fost buni vecini, dar repet și subliniez: partenerul nostru în această discuție este administrația Trump. Încă un an de război este prea mult pentru noi. Pragmatismul este singura opțiune”, a scris Crin Antonescu pe pagina sa de Facebook, primind criticile publicului de dreapta.
Și primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, a avut o poziție surprinzătoare, poziționând-se tot de partea lui Donald Trump, într-un mod destul de explicit. El a fost de părere că Zelenski a greșit „în acel moment, intrând într-o retorică, pentru că el avea un obiectiv. Avea obiectivul să semneze acel acord, eventual într-o variantă îmbunătățită. Nu era o dezbatere care să fie dusă în fața camerelor și, așa cum Donald Trump a spus, nu ești în poziția de negociere cea mai bună”.
Și Marcel Ciolacu l-a certat public dur pe ministrul de Externe, Emil Hurezeanu, amenițându-l cu demiterea, totul pornind de la faptul că ministrul l-a criticat pe Elon Musk: „ Am văzut și eu ceea ce a spus domnul ministru Hurezeanu, am văzut că domnul Hurezeanu a ieșit o dată și l-a certat pe domnul Elon Musk, îl văd a doua oară, cred că astăzi, iarăși și l-a certat pe domnul Elon Musk. (…)Înainte de a mai face comentarii și de a mai da răspunsuri unor persoane, să întrebe întâi și primul ministru și să hotărâm împreună. Dacă nu, atunci domnul Hurezeanu va pleca acasă, cum este normal în orice stat democratic”, a spus premierul.
Singurul lider politic care și-a asumat o poziție critică explicită la adresa Statelor Unite condusă acum de Donald Trump este candidatul USR, Elena Lasconi. „O negociere de pace nu înseamnă bullying la adresa celui agresat, nu înseamnă intimidare” sau „șantaj” a afirmat Elena Lasconi despre întrevederea între Donald Trump și Volodimir Zelenski și cearta acestora din Biroul Oval. „Circa 100.000 de ucraineni au fost uciși de Vladimir Putin și câteva milioane au ajuns refugiați și „nici măcar președintele SUA nu are dreptul să umilească liderul acestui popor atât de curajos și să-l laude pe agresor”– a mai spus ea.
O explicație poate fi faptul că în timp ce USR este mai degrabă apropiat de viziunea progresistă a Partidului Democrat din SUA, PSD și PNL și-au asumat mai degrabă o orientare ideologică conservatoare, specifică Partidului Republican.
Schimbările geopolitice inițiate de SUA au plasat partidele tradiționale din România într-o situație delicată. Deși mențin un discurs pro-european și pro-NATO, imprevizibilitatea Americii în relația cu Rusia și UE le obligă să găsească noi modalități de a-și menține relevanța.
În concluzie, românii se confruntă cu o stare de confuzie și incertitudine privind poziționarea țării pe scena internațională și susținerea candidaților politici. Oboseala față de conflictul din Ucraina și percepția unei atitudini neloiale din partea Statelor Unite au amplificat sentimentul de nesiguranță. În acest context, este esențial ca liderii politici să comunice clar și transparent, să ofere o viziune coerentă pentru viitorul României în acest peisaj geopolitic în schimbare.
