Autori: Andreea Aurescu, Luminița Kohalmi
Primele două săptămâni ale campaniei prezidențiale au fost un carusel cu trei scandaluri mari – fiecare cu potențialul să schimbe direcția campaniei. Nu e o campanie liniară. Nu e previzibilă. Și sigur nu e „business as usual”.
Dar hai să le luăm pe rând.
1. Lasconi out, USR încolonat în spatele lui Nicușor Dan
USR a detonat primul scandal din campanie: retragerea Elenei Lasconi. Subiectul a aprins spiritele în partid, a provocat reacții pasionale pe rețelele sociale și a fost vânt în pânzele presei de scandal și nu numai. Și totuși, dincolo de bula activistă și de redacții, oamenii par că au tras linie și au mers mai departe. 75% din membrii USR au fost de acord cu decizia. Și, dacă e să ne luăm după sondajele de opinie care o dau la unison pe Elena Lasconi pe locul 5, mesajul transmis – „Nicușor Dan este candidatul cu șanse reale” – a prins.
Având în vedere cadrul legislativ care reglementează campaniile electorale, realitatea este că Elena Lasconi nu mai are resurse, nu mai are campanie, iar prezența în spațiul public este întreținută doar de scandalul cu colegii de partid. Pentru publicul general, care n-are timpul și nici chef să urmărească fiecare twist de strategie politică, Lasconi e istorie. Analiștii și consultanții politici care uită că electoratul nu trăiește în ritmul breaking news-urilor greșește fundamental. În plus, pe măsură ce ne apropiem de primul tur al alegerilor, argumentul votului util va fi din ce în ce mai puternic.
2. Antonescu și dosarul CNSAS – scandal gestionat ca la manual
Al doilea „incident cu potențial” a fost acuzația că Crin Antonescu ar fi turnat la Securitate. Tema e grea, cu impact emoțional mai ales pentru electoratul liberal și de dreapta, și în mod normal ar fi putut fi devastatoare. Dar Crin Antonescu a răspuns prompt. Conferință de presă, solicitare către CNSAS de a publica tot, transparență asumată. Ba mai mult, prietenul la care făcea referire nota a ieșit public și i-a luat apărarea.
Câteva voci importante din CNSAS au explicat: nu e poliție politică, nu e colaborare. E o falsă temă. Și în loc să piardă teren, Crin Antonescu pare că a câștigat la capitolul credibilitate. Dacă scandalul se stinge așa cum pare, s-ar putea chiar să-l ajute: românii respectă asumarea și reacția calmă în fața crizei.
3. Ponta și inundațiile – o lebădă neagră cu accent balcanic
Victor Ponta a dat peste un narativ care îl poate costa scump: „a inundat România ca să salveze Serbia”. O frază simplă, explozivă și ușor de viralizat. Tiktok-ul s-a încins. Meme-urile circulă. E fix genul de poveste care prinde în social media: un „sacrificiu național” pentru un „interes străin”. Ce contează contextul hidrologic sau raționamentele tehnice? Când emoția explodează, rațiunea nu mai contează.
Pentru Ponta, e un moment greu. Narativul e clar, reacțiile nu sunt convingătoare. Dacă nu schimbă direcția sau dacă nu vine cu alte teme, riscă să rămână cu această imagine lipită de frunte.
4. George Simion – primul în sondaje, absent de pe ecran
George Simion joacă alt joc. Refuză ostentativ invitațiile la TV. Se mută în podcasturi, live-uri, TikTok, Facebook. Nu e neglijență, e strategie. Seamănă suspect de mult cu modelul adoptat de Trump – bypass media tradițională, creează-ți propriul canal de comunicare, vorbește direct cu electoratul. Seamănă și cu abordarea recentă a Casei Albe care a decis să acrediteze influenceri, nu doar jurnaliști.
Toate sondajele îl dau pe primul loc. Nu unele. Toate.
Și apropo de sondaje: s-au întors ca temă de campanie în sine, la fel ca în 2024. Avem „ziua și sondajul”, fiecare cu cifre diferite, fiecare contrazicându-l pe celălalt. Dar toate se rostogolesc în spațiul public, influențând percepția, în mod paradoxal, chiar dacă încrederea în ele e la pământ.
Ce urmează?
Suntem în săptămâna de dinainte de Paște. Apoi vine 1 Mai. Adică exact perioada în care oamenii sunt cel mai puțin atenți la politică. Realist vorbind, zilele de campanie „pe bune” sunt puține. Dar chiar și în această fereastră scurtă, campania a dat deja trei lovituri cu potențial de „lebede negre”.
Una e o explozie de început (Lasconi), una e o furtună gestionată abil (Crin), iar a treia e un tsunami care încă lovește (Ponta). Dacă astea sunt doar primele două săptămâni, urmărim cu interes ce se întâmplă mai departe.
