Politicile disruptive ale Administrației Trump: Modelul „pay-as-you-go” în relațiile internaționale promovat de SUA?

Autor: Luminița Kohalmi

Într-o lume în care geopolitica s-a bazat timp de decenii pe reguli clare și angajamente stabile, administrația Trump a ales o abordare radical diferită, inspirată din modelele disruptive promovate de giganții tehnologici.

Mai precis, Trump își propune să înlocuiască regulile internaționale actuale cu un model tranzacțional, bazat pe principiul „pay-as-you-go”. În loc să plătești un abonament (ex: contribuții NATO, cotizații ONU, acorduri comerciale multilaterale), plătești „pe cursă” (fiecare acord este negociat separat și flexibil). Statele mici nu mai sunt parteneri ai statelor mari, ci se transformă în clienți care trebuie să își cumpere protecția, comerțul și alianțele, ceea ce avantajează statele puternice și slăbește sistemele multilaterale.

Alianțele multilaterale se transformă în relații tranzacționale, iar partenerii internaționali ai Americii sunt nevoiți să navigheze un peisaj în continuă schimbare, în care nimic nu mai este garantat, ci supus reevaluărilor constante.

Un exemplu ilustrativ al acestei strategii disruptive este decizia lui Trump de a iniția negocieri de pace în Ucraina direct cu Rusia, excluzând de la masa tratativelor atât guvernul de la Kiev, cât și Uniunea Europeană, destabilizând astfel serios dinamica regională. Din aceeași strategie a făcut parte și propunerea lui Trump de a condiționa sprijinul acordat Ucrainei de cedarea resurselor sale minerale către companiile americane. De asemenea, Trump a anunțat o posibilă retragere parțială a trupelor americane din Europa, semnalizând că prezența SUA nu mai este un angajament de neclintit, ci o ofertă supusă reevaluărilor financiare.

În paralel, administrația sa a reluat ideea achiziționării Groenlandei, transformând discuția într-un test al influenței economice și geopolitice americane asupra regiunii arctice. Exemplele pot continua cu intențiile anunțate de Trump privind alipirea Canadei la Statele Unite ale Americii. Nu în ultimul rând, în Orientul Mijlociu, președintele american a avansat ideea preluării Fâșiei Gaza sub controlul SUA, cu relocarea forțată a populației palestiniene, ceea ce a stârnit reacții vehemente la nivel internațional.

Abordarea disruptivă a lui Trump în relațiile internaționale nu este întâmplătoare, ci reprezintă o aplicare a strategiilor care au revoluționat sectorul tehnologic.

Elon Musk (CEO-ul companiilor Tesla, SpaceX și X), Sam Altman (CEO-ul OpenAI), Sundar Pichai (CEO-ul Alphabet), Peter Thiel (CEO-ul Palantir și cofondator al PayPal), Jeff Bezos (fondatorul Amazon și Blue Origin), Mark Zuckerberg (CEO-ul Meta) – toți sunt lideri inovatori și perturbatori în business, precum și susținători direcți ai politicilor promovate de Trump.

În business, modelele disruptive adoptate de liderii marilor giganți tehnologici au schimbat industrii întregi. Tesla a transformat industria auto cu mașinile electrice, SpaceX a redus costurile explorării spațiale, iar Amazon a rescris regulile comerțului global. Google a redefinit căutarea online și algoritmii publicității digitale, în timp ce OpenAI, sub conducerea lui Sam Altman, a accelerat tranziția către o economie bazată pe inteligență artificială. Mark Zuckerberg a remodelat rețelele sociale, iar Peter Thiel, prin Palantir, a adus analiza de date la un nivel care influențează direct deciziile guvernamentale.

Administrația Trump a translatat principiile businessurilor disruptive în politica globală, creând un sistem fluid, în care regulile internaționale au fost înlocuite de negocieri bilaterale. Trump își dorește să transforme relațiile internaționale într-o arenă tranzacțională, unde fiecare acord trebuie negociat separat și evaluat în funcție de beneficiile imediate. În această paradigmă, NATO nu ar mai fi un angajament colectiv, ci un serviciu condiționat de contribuții financiare individuale. Relațiile comerciale au fost deja reformulate, iar SUA a renunțat la acordurile multilaterale tradiționale, preferând înțelegeri punctuale, în care fiecare stat trebuie să-și negocieze avantajele direct.

Această strategie aduce beneficii evidente pentru statele mari, precum SUA, China și Rusia, care au câștigat flexibilitate și control în negocieri. De asemenea, giganții tehnologici profită de eliminarea unor reglementări stricte, obținând acces extins la date și consolidându-și puterea economică. În schimb, țările mici și mijlocii pierd stabilitatea oferită de alianțele tradiționale, fiind forțate să își asume un rol secundar într-o lume în care doar cei mai puternici pot dicta regulile.

Un aspect esențial al acestei noi paradigme este rolul jucat de Elon Musk în susținerea mișcărilor suveraniste. Spre deosebire de alți miliardari ai Big Tech, Musk nu doar că sprijină ideologic această direcție, ci o vede ca pe o oportunitate de a slăbi influența statelor naționale și de a facilita un viitor dominat de corporații globale, cu libertate deplină de acțiune. Reducerea puterii guvernelor și fragmentarea sistemului politic internațional îi permit să își desfășoare activitatea fără restricții, să creeze infrastructură paralelă pentru transport, energie și comunicații și să controleze resurse strategice esențiale.

Pentru marile companii IT&C, politica internațională disruptivă nu este doar o provocare, ci și o oportunitate. Într-un mediu dereglementat, fără tratate rigide și fără instituții internaționale puternice, giganții tech își pot impune propriile reguli, își pot negocia direct avantajele și își pot extinde influența asupra guvernelor mai slabe.

În concluzie, administrația Trump își propune să rescrie regulile geopoliticii într-un mod care să favorizeze actorii cei mai puternici. Modelul internațional actual, bazat pe reguli colective, este departe de a fi perfect, dar oferă un echilibru între state. Dacă se aplică logica „plătești ca să joci”, politica globală devine un club exclusivist, în care doar cei puternici pot dicta regulile. Statele, companiile și liderii capabili să navigheze acest mediu fluid vor prospera, în timp ce cei care se bazau pe stabilitate și reguli comune se vor confrunta cu o lume imprevizibilă, în care fiecare decizie este un pariu pe viitor.