Autori: Andreea Aurescu, Luminița Kohalmi
În ultimele zile, mai ales Donald Trump, dar și Emmanuel Macron – într-o măsură mai mică și mai degrabă reactivă, dar vizibilă – sunt figuri centrale într-un spectacol geopolitic cu implicații majore pentru războiul dintre Rusia și Ucraina si pentru securitatea europeană si transatlantică. Dar oare cei doi nu sunt ghidați mai degrabă de dinamica de politică internă și de nevoia de a-și păstra relevanța pe scena politică? Și de ce cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, pare să fie mai rezervat în aceste zile și l-a lăsat pe Emmanuel Macron să fie vedeta din centrul politicii europene?
Donald Trump: Distragere, „greaua moștenire” și un pariu pe Pace
Într-un climat politic intern conflictual, Donald Trump nu poate ignora faptul că 51% dintre americani îi dezaprobă președinția, conform unui sondaj Ipsos-Reuters, realizat în perioada 13-18 februarie. Potrivit aceluiași sondaj, economia SUA este percepută ca fiind pe un drum greșit de catre 53% dintre cetățeni, iar acest procent este în creștere. În aceste condiții, Trump trebuie să schimbe rapid dezbaterea publică. Și ce temă mai bună decât promisiunea de a aduce pacea în Ucraina „în 24 de ore” după preluarea mandatului?
Această poziție nu este doar o lovitură de imagine, ci și o strategie menită să împingă responsabilitatea stării economiei asupra Administrației Biden. Retorica lui Trump este simplă și ea a fost enunțată destul de clar și în postarea de zilele trecute în care îl numea pe Zelensky “dictator”: cheltuielile uriașe pentru sprijinirea Ucrainei ar fi destabilizat economia SUA, iar noul președinte va trebui să repare „greaua moștenire”. În acest context, Trump se bazează pe segmentul de votanți sceptici față de continuarea războiului și promovează o soluție rapidă, care la prima vedere pare să ignore costurile geopolitice. Criticând sprijinul excesiv pentru Ucraina, Trump poate argumenta că războiul a destabilizat piețele energetice și a contribuit la creșterea prețurilor la energie în SUA, ceea ce afectează americanii obișnuiți. Cu alte cuvinte, presedintele Trump vrea să sublinieze că ajutorul pentru Ucraina este un exemplu de cheltuială contraproductivă a Administrației Biden, având în vedere deficitul bugetar și datoria națională. Este predictibil că pe măsură ce conflictul din Ucraina se prelungește, o parte a opiniei publice americane devine din ce în ce mai reticentă în a susține financiar acest efort. Iar Trump capitalizează pe acest sentiment.
Un alt motiv care ar putea explica poziționarea sa în chestiunea războiului din Ucraina este baza electorală conservatoare. O parte semnificativă a bazei sale electorale este sceptică față de sprijinul financiar extins pentru Ucraina și consideră că resursele SUA ar trebui folosite intern. Trump încearcă să mențină sprijinul acestui segment. De asemenea, un segment important al Partidului Republican (precum congresmenii apropiați de Trump) se opun finanțării Ucrainei, deci Trump își menține influența în partid prin această retorică.
De fapt, pentru Trump, retorica și comunicarea politică din perioada alegerilor prezidențiale nu au luat sfârșit. In mod ilustrativ, Administrația Trump a transformat două tragedii majore din februarie – incendiile devastatoare din Los Angeles și prăbușirea avionului în Washington DC după coliziunea cu un elicopter – într-o armă politică. Narativul său repetat des? Programele de diversitate promovate de Administrația Biden în cadrul Federal Aviation Administration și al departamentului de pompieri din Los Angeles ar fi cauzat aceste dezastre. O strategie de tip mai degrabă electoral, menită să alimenteze emoțiile și să mențină polarizarea.
În aceeași logică electorală se înscrie și sprijinul tacit acordat “manosferei” și figurilor controversate precum frații Tate, subiect care a încins spiritele în România în aceste zile, scrie Forbes. Cu ajutorul influenței fiului său, Barron Trump, campania sa a reușit să atragă sprijinul tinerilor bărbați americani sensibili la mesajele “manosferei”, un segment important pentru presedintele Trump în alegerile din 2024. Astfel, Trump își menține o bază electorală fidelă.
Emmanuel Macron: Ambiția istorică și jocul de lider european
Pe de altă parte, Emmanuel Macron pare să fi sesizat o oportunitate unică: aceea de a deveni liderul Europei în negocierile privind războiul din Ucraina. Cu doar doi ani rămași din mandat și cu un climat politic intern instabil, în care extremiștii sunt din ce în ce mai puternici și vocali, Macron are puține speranțe să lase o moștenire politică internă notabilă. Partidul său, Renaissance, se confruntă cu o ascensiune a partidelor eurosceptice și pro-ruse în Franța. Poziționarea dură împotriva Rusiei îi poate mobiliza electoratul pro-european, iar Macron și Renaissance se pot poziționa ca alternativa fermă și pro-NATO. După protestele împotriva reformei pensiilor și scăderea popularității sale, Macron încearcă din nou (pentru că nu e prima dată) să își refacă autoritatea printr-un discurs de forță în politica externă.
Discuțiile inițiate la Paris nu sunt doar o tentativă de a facilita dialogul pentru realizarea unei păci juste în Ucraina, ci și un exercițiu de branding personal. Macron vrea să fie văzut drept omul care a ținut piept Washingtonului și a încercat să aducă Europa într-o poziție de negociator-cheie. Deși succesul acestei strategii rămâne pe moment incert, motivația sa este clară: un loc în galeria marilor lideri europeni. Macron vrea să se impună ca principal lider european pe probleme de securitate, mai ales după retragerea lui Merkel și poziția mai prudentă a Germaniei. Dacă va reuși acest lucru, Franța va avea un cuvânt mai greu de spus în orice viitor acord de pace sau în arhitectura de securitate post-război.
Olaf Scholz: Relativă apatie și o (posibilă) cursă electorală pierdută
Dacă Trump și Macron sunt activi și vocali, Olaf Scholz este mai preocupat de alegerile de duminică, 23 februarie, și de încercarea de a rămâne la putere. Cu SPD cotat între 14-16% în sondaje, Scholz nu are prea multe motive de optimism.
Cel mai probabil, CDU/CSU va câștiga scrutinul cu peste 30%, iar AfD, partidul de extremă dreaptă, ar putea obține locul al doilea, beneficiind de sprijinul recent vicepreședintelui SUA, precum și al unor figuri apropiate Administrației Trump. În acest context, deși este unul dintre cei mai fermi susținători ai Ucrainei, Scholz nu are timp în aceste zile pentru a-și asuma un rol mai activ în chestiunea negocierilor pentru pace. Pentru el, prioritatea este supraviețuirea politică, iar orice implicare excesivă în chestiunea Ucrainei ar putea deveni un risc electoral inutil. În Germania, sondajele arată o creștere a scepticismului public față de livrările suplimentare de arme către Ucraina.
În plus, Germania se confruntă cu dificultăți economice, inclusiv încetinirea creșterii economice, scăderea investițiilor și inflație relativ ridicată. O implicare mai mare în sprijinirea Ucrainei ar putea fi percepută ca o povară financiară suplimentară, deci l-ar costa electoral.
Un tablou geopolitic desenat în culorile politicii interne
Deși războiul din Ucraina este o problemă globală, poziționările lui Trump, Macron și Scholz par dictate, previzibil, în mare parte de dinamica politică internă. Trump vrea să abată atenția de la economia SUA și să își consolideze baza electorală, Macron își construiește o moștenire istorică, iar Scholz încearcă să supraviețuiască politic.
