Raport de analiză a diferenței dintre modul în care se colectează date într-o campanie politică tradițională și modul în care se colectează date într-un război informațional.
Autori: Luminița Kohalmi, Andreea Aurescu
Cuprins
1. Introducere
Alegerile prezidențiale din 2024 din România vor rămâne în istorie nu doar pentru rezultatele lor controversate, ci mai ales pentru modul în care au evidențiat fragilitatea democrației în fața noilor forme de război informațional. Anularea alegerilor, pe fondul acuzațiilor de interferență externă și manipulare digitală masivă, a fost un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitatea proceselor democratice în era tehnologiei avansate.
O întrebare devine inevitabilă: ce s-a întâmplat și cum s-a ajuns aici? Pentru a răspunde, trebuie să analizăm nu doar evenimentele politice evidente, ci și mecanismele subtile ale unui război informațional derulat cu o precizie care a lăsat fără reacție atât autoritățile, cât și partidele tradiționale.
Astăzi analizăm diferența dintre modul în care se colectează date într-o campanie politică tradițională și modul în care se colectează date într-un război informațional. Iar viralizarea Calului din Pâine este dovada clară că metodele clasice de cercetare sunt ineficiente în fața celor folosite în campaniile moderne de influență digitală.
2. Cum a ajuns Calul din Pâine (Calul Challah) să facă galop pe Facebook
Pe 18 ianuarie 2025, pe pagina de Facebook „Faithful” a fost publicată o imagine creată cu ajutorul inteligenței artificiale cu o femeie brutar care pozează cu mândrie lângă un cal uriaș făcut din pâine, înalt de câțiva metri.
„Am realizat fiecare detaliu cu iubire, dar se pare că nimeni nu vrea să mă felicite”, se arată în textul publicat alături de fotografie, un evident fals.
Imediat după publicarea imaginii, like-urile și comentariile de felicitare au început să curgă pe pagină, iar postarea a acumulat peste trei milioane de like-uri. Inclusiv șeful Meta, Mark Zuckerberg, a dat like postării.
„Calul Challah” a fost, inițial, un meme creat pentru a atrage atenția asupra așa-ziselor „boomer traps” (capcane pentru boomeri, termenul folosit pentru referirea la persoane născute între 1946 și 1964 – cohorta generațională baby boomers).
După același model, mii de pagini de Facebook care par administrate de boți și sunt înregistrate la adrese din străinătate au inundat, în ultimele luni, feed-urile utilizatorilor din România cu imagini generate de inteligența artificială și mesaje care promovează nostalgii comuniste, ultranaționalism sau tradiții idealizate.
3. Calul din Pâine, capcană pentru cei cu vârste între 61 și 79 de ani
Asemenea imagini sunt folosite pentru a-i prinde în capcană pe cei mai creduli și mai emotivi dintre utilizatorii de internet – în special pe cei mai în vârstă – care își imaginează că astfel de fotografii sunt autentice. Obiectivul este ca ei să fie ori înduioșați, ori revoltați și să dea like-uri, să comenteze sau să redistribuie conținutul.
Este important de remarcat și că acest Cal din Pâine a fost distribuit în România pe Facebook – rețea de socializare frecventată de segmente demografice mai mature, reflectând o preferință accentuată a celor născuți înaintea Generației X, Millenials, Generației Z și Generației Alpha pentru platformele de socializare consacrate, unde interacțiunea digitală păstrează un caracter familiar și tradițional.
Conturile false de Facebook care postează imagini aparent inofensive, cum ar fi celebrul Cal din Pâine, joacă un rol strategic într-o campanie de operațiuni informaționale, fie în România, fie în orice altă țară.
Deși la prima vedere par banale, aceste conturi sunt de fapt instrumente sofisticate utilizate pentru colectarea de date, influențare, manipulare și testarea reacțiilor publicului.
În spatele unei postări amuzante sau nevinovate se ascunde o strategie complexă, gândită pentru a atinge obiective specifice legate de controlul narativelor și manipularea percepțiilor colective.
4. Cele șase roluri ale Calului din Pâine în colectarea de date, manipulare și dezinformare
- Un prim rol al conturilor cu postări de tip Calul din Pâine este crearea și consolidarea unor identități online aparent inofensive, cunoscute sub denumirea de „sleeper accounts”. Aceste conturi false sunt construite cu grijă pentru a inspira încredere, postând conținut non-politic, ușor de distribuit și capabil să genereze reacții masive, cum este și cazul Calului din Pâine. Scopul lor este de a acumula un volum semnificativ de engagement real—like-uri, comentarii și distribuiri—pentru a evita detectarea de către algoritmii de securitate ai platformelor. Pe termen lung, aceste conturi pot fi reactivate și folosite pentru diseminarea de mesaje politice, propagandă sau dezinformare, influențând astfel subtil, dar eficient, opiniile publice.
- Al doilea rol este cel de testare a algoritmilor și a mecanismelor de viralizare. O postare de tipul Calul din Pâine poate fi utilizată ca un experiment pentru a observa modul în care algoritmul Facebook distribuie conținutul în rețea. Prin monitorizarea timpului de viralizare, a tipurilor de reacții și a segmentelor de public care interacționează cel mai mult, se obțin date valoroase despre modul în care informațiile circulă și despre ce declanșează interesul sau emoțiile utilizatorilor. Aceste date pot fi ulterior folosite pentru optimizarea mesajelor viitoare de influență, adaptate pentru a maximiza impactul.
- Cartografierea comunităților digitale și a grupurilor de influență este o altă funcție importantă a acestor postări. Analizând distribuția unei postări virale, este posibil să se identifice utilizatorii activi, să se determine cine sunt „distribuitorii” masivi de conținut și în ce grupuri ajunge postarea. Se pot crea astfel hărți digitale detaliate ale rețelelor sociale, evidențiind liderii de opinie, influencerii organici și segmentele vulnerabile ale publicului. Aceste informații sunt esențiale pentru planificarea și derularea campaniilor viitoare de influență, care pot viza exact acele puncte sensibile identificate anterior.
- De asemenea, postările aparent inofensive sunt folosite pentru modelarea și testarea reacțiilor emoționale. Mesajele asociate acestor postări, cum ar fi „Am făcut fiecare detaliu cu dragoste, dar pare că nimănui nu îi pasă”, sunt concepute pentru a stârni empatie și angajament emoțional. Prin analiza reacțiilor, se testează ce tipuri de emoții—frustrare, empatie, nostalgie—generează cele mai multe interacțiuni. Aceste date devin apoi resurse strategice pentru campanii ulterioare, unde mesajele politice sau sociale sunt concepute pentru a maximiza impactul emoțional și a declanșa reacții previzibile.
- Un alt efect important este formarea unei mase de utilizatori reali care reacționează automat. O postare virală poate atrage milioane de interacțiuni de la utilizatori autentici, generând astfel o bază de date cu persoane mai predispuse să interacționeze cu anumite tipuri de conținut. Odată ce acești utilizatori sunt „abonați” inconștient la un anumit tip de conținut, conturile false pot începe să posteze mesaje politice sau polarizante, iar publicul deja format va continua să reacționeze în mod automat, fără a realiza că agenda s-a schimbat subtil.
- În cele din urmă, aceste conturi și postări pregătesc terenul pentru campanii de dezinformare sau propagandă. După ce au acumulat suficienți urmăritori și un nivel ridicat de interacțiuni organice, conturile pot începe să disemineze mesaje politice subtile. De exemplu, după luni întregi de postări inofensive și aparent banale, aceleași conturi pot începe să publice narațiuni anti-guvernamentale, conspiraționiste sau menite să destabilizeze coeziunea socială. Publicul, deja familiarizat cu aceste conturi și considerându-le surse „autentice” și „de încredere”, va accepta mai ușor mesajele noi, fără o analiză critică.
Argumentele expuse dovedesc că postările de tip Calul din Pâine nu sunt doar simple glume sau momente virale fără miză. Ele pot reprezenta piese esențiale într-un puzzle complex al războiului informațional, în care influențarea subtilă a percepțiilor și manipularea emoțiilor devin arme mai puternice decât discursurile politice directe. Această realitate ar trebui să ne facă mai atenți la ceea ce consumăm online și la modul în care reacțiile noastre, chiar și cele aparent inofensive, pot fi folosite ca date valoroase în strategii de influență mult mai mari decât ne-am imagina.
5. Cu ce diferă Cercetarea Sociologică Tradițională de Cercetarea în Operațiuni Informaționale
În contextul transformării mediului politic și al creșterii influenței mediului digital, este esențial să înțelegem diferențele fundamentale dintre cercetarea sociologică clasică, utilizată de partidele politice, și cercetarea specifică operațiunilor informaționale. Cele două abordări vizează publicul larg, dar cu scopuri, metode și instrumente radical diferite.
Prima diferență majoră este cea legată obiectivele urmărite. În cercetarea sociologică clasică, scopul principal este de a identifica nevoile, preferințele și opiniile alegătorilor pentru a construi mesaje politice relevante. Partidele folosesc aceste date pentru a îmbunătăți imaginea publică, a crește încrederea în lideri și a consolida relația cu electoratul. În schimb, cercetarea în operațiuni informaționale are ca obiectiv principal identificarea vulnerabilităților emoționale și cognitive ale publicului. Nu este vorba despre câștigarea încrederii, ci despre exploatarea slăbiciunilor psihologice pentru a influența comportamente și percepții, adesea fără ca ținta să fie conștientă de această manipulare.
În al doilea rând, diferă tipul de date colectate. Partidele politice colectează în principal date demografice (sex, vârstă, educație, venit) și opinii declarate (intenții de vot, preferințe politice, percepția asupra liderilor). Aceste date sunt obținute prin sondaje, interviuri și focus grupuri. În operațiuni informaționale, accentul cade pe date comportamentale: cum reacționează oamenii la anumite tipuri de conținut, ce distribuie, ce îi înfurie sau îi sperie. Sunt analizate interacțiunile online, emoțiile generate de anumite mesaje și tiparele de comportament inconștient.
În al treilea rând, există diferențe majore între metodele de colectare a datelor. În cercetarea clasică, metodele sunt bine definite și tradiționale: sondaje de opinie, interviuri față în față sau telefonice și focus grupuri. Aceste metode se bazează pe răspunsuri conștiente și declarate de participanți. În operațiuni informaționale, colectarea datelor este mult mai sofisticată, bazându-se pe analiza big data, mining de social media și tracking comportamental. Se folosesc algoritmi de inteligență artificială pentru a urmări și analiza în timp real reacțiile emoționale ale publicului.
În al patrulea rând, în acele domenii există metrice principale și ratinguri specifice. Pentru partidele politice, metricele esențiale sunt: intenția de vot, popularitatea liderilor politici, nivelul de încredere în instituții, gradul de favorabilitate și loialitate față de partid etc. În operațiunile informaționale, metricele sunt orientate spre comportament și emoții: reacții la conținut emoțional (frică, furie, confuzie); viralitate și capacitatea unui mesaj de a se răspândi rapid; nivel de polarizare și radicalizare; toleranță la manipulare și predispoziție la dezinformare etc.
De asemenea, există diferențe majore atunci când vine vorba de analiza emoțiilor și segmentarea publicului. În cercetarea sociologică pe care se bazează majoritatea partidelor din România, analiza emoțiilor este limitată și se bazează pe răspunsuri declarative: cum percep oamenii un lider sau o politică. Segmentarea se face în funcție de demografie, ideologie și valori sociale. În operațiuni informaționale, analiza emoțiilor este mai extinsă și se bazează pe reacții inconștiente, cum ar fi: ce tip de conținut declanșează frică sau furie; cum răspund oamenii la informații contradictorii? Cine este mai predispus la manipulare emoțională? Segmentarea publicului se face în funcție de vulnerabilități psihologice și comportamentale, nu doar demografice.
Cercetarea în campaniile politice clasice și în operațiuni informaționale diferă și în ceea ce privește evaluarea impactului și a timpilor de reacție. Cercetarea clasică evaluează impactul campaniilor politice pe termen mediu și lung, cu actualizări periodice prin sondaje, iar procesul este mai lent. În operațiuni informaționale, evaluarea impactului este instantanee, datorită capacității de a analiza date în timp real. Campaniile pot fi ajustate mai rapid, în funcție de modul în care publicul reacționează la un mesaj.
Un aspect esențial al diferenței dintre cele două tipuri de cercetare este conștientizarea publicului: în cercetarea sociologică clasică, publicul știe că participă la un sondaj sau la un studiu; în operații informaționale, publicul nu știe că este analizat și influențat. Acesta este elementul care face manipularea mult mai eficientă.
Nu în cele din urmă, cele două tipuri de cercetări se diferențiază și prin scop. Scopul final al cercetării politice clasice este de a optimiza campaniile electorale și de a crește sprijinul electoral. În operații informaționale, scopul este schimbarea percepțiilor și comportamentelor publicului, adesea fără ca acesta să realizeze că a fost manipulat.
6. Concluzii
Calul din Pâine nu este doar un fenomen digital absurd, ci un semnal clar că doar instrumentele tradiționale de cercetare nu mai sunt suficiente pentru a înțelege și influența opinia publică. Politicienii care continuă să se bazeze doar pe sondaje și analiza media riscă să piardă controlul asupra mesajului lor, în timp ce adversarii lor, folosind metode de analiză psihologică avansate, reușesc să creeze emoții puternice, să destabilizeze încrederea în instituții și să influențeze deciziile publicului fără ca acesta să își dea seama.
Pentru a rămâne relevanți în era digitală, politicienii trebuie să își modernizeze strategiile de cercetare și să adopte instrumente din zona big data, psihometrie și analiza rețelelor sociale. În loc să se limiteze la sondaje tradiționale, trebuie să învețe să detecteze și să înțeleagă emoțiile, vulnerabilitățile și punctele de inflexiune ale electoratului. Doar astfel pot contracara eficient strategiile sofisticate ale celor care orchestrează operațiuni informaționale.
În final, succesul în politică și chiar supraviețuirea politică vor depinde tot mai mult de integrarea în campaniile electorale și în guvernanță, la toate nivelurile, a noilor tehnologii.
