Autori: Andreea Aurescu, Luminița Kohalmi
Pe 7 decembrie, bucureștenii merg la urne într-unul dintre cele mai lipsite de emoție, dar revelatoare exerciții electorale din ultimii ani. Nu vorbim doar despre o confruntare locală, ci de un test de stres pentru partidele clasice, care se prăbușesc sub presiunea noii realități informaționale și a lipsei de credibilitate – pe care nu au reușit să o recâștige într-un an de zile.
Pentru că pe 7 decembrie 2025 împlinim un an și o zi de la anularea alegerilor prezidențiale.
Independenți... cu carnet de partid
Ce au în comun primarii în funcție de la sectoarele 4 și 6, Daniel Băluță (PSD) și Ciprian Ciucu (PNL)? Ambii candidează pentru fotoliul de Primar General și beneficiază de sprijinul logistic al marilor partide. Și, totuși, niciunul nu și-a asumat explicit partidul în campanie.
Se comportă ca niște vedete locale, protagoniste ale propriului serial electoral. Pe persoană fizică. Cu sloganuri neutre și multă grijă să nu li se vadă sigla de partid în poză. Un rebranding forțat, dar necesar – pentru că, se pare, în evaluarea acestor candidați, marca PSD sau PNL nu mai vinde, ci compromite.
Cei doi practică o formă nouă de politică: independența mimată. Un calcul pragmatic într-o țară și capitală în care neîncrederea în partide este endemică, iar afilierile politice pot fi moarte electorală.
De fapt, aceasta este strategia unei bune părți a candidaților PSD și PNL din țară la alegerile parțiale din această duminică: să creeze aparența de indepedență, cu o siglă de partid mică, mică, cât mai mică.
AUR și candidata independentă
Chiar și AUR – un partid cu bază dură și fidelă la nivel național – susține în București o candidată independentă, pe Anca Alexandrescu. Este o alegere strategică. AUR știe că în Capitală nu are o bază consolidată, iar eticheta de partid extremist și populist este o povară în mediile urbane. Așa că preferă să joace cartea “outsiderului”, chiar și când controlează resursele și infrastructura necesare unei candidaturi clasice.
Dar această strategie este și o recunoaștere cinică și lucidă: electoratul urban nu mai votează partide, ci personaje. Preferă oameni care par autentici, care vin “din afară” – chiar dacă sunt perfect ancorați în sistem.
USR: Candidat asumat, dar încearcă să capitalizeze pe seama unui câștigător anti-sistem
Candidatul USR, Cătălin Drulă, este singurul care nu se ferește de sigla sau brandul USR. Dar în mod paradoxal, a încercat în tot acest timp să se ridice pe imaginea lui Nicușor Dan, fostul primar al Capitalei, un simbol al luptei anti-sistem. Problema? Încearcă să împrumute capitalul de imagine al unui om care a fost votat tocmai pentru că nu părea a face parte dintr-un partid.
Transformarea USR dintr-o mișcare reformistă într-un partid cu reflexe de sistem a șubrezit imaginea formațiunii. Iar scandalul național de proporții, cu Ministerul Mediului în prim-plan, riscă să dinamiteze mobilizarea electorală chiar în Capitala care a fost, mult timp, un fief al USR.
SENS și stânga fără sistem
Ana Ciceală, candidata mișcării SENS, adaugă o nuanță de stânga într-un tablou dominat de centrism și populism. Dar, în ciuda ideilor articulate și poziționărilor clare, Ciceală pare mai degrabă o voce marginală într-o campanie în care simbolismul independenței bate orice doctrină.
Cu toate acestea, lupta sa amintește cumva de încercările de început ale lui Nicușor Dan de a câștiga Capitala: cu scoruri modeste la început, dar în cele din urmă, perseverența sa l-a făcut câștigător.
Epoca post-partide
Indiferent de rezultat, alegerile din 7 decembrie confirmă naufragiul partidelor. Nu doar că nu mai conving – ci parcă nu mai există, în sensul politic viu al cuvântului. S-au transformat în vehicule administrative pentru lideri cu rezultate și figuri publice care joacă pe cont propriu.
Este o dinamică inedită, dar previzibilă. În era social media, în care identitatea politică se construiește individual, iar oamenii nu mai sunt impresionați de „politica de cadre” impusă de partidele care nu și-au dat un refresh comunicațional, partidul devine o ancoră, nu o rampă. Eticheta sufocă, nu lansează, nu ajută.
Mai ales PSD, PNL, dar într-o bună măsură chiar și USR, nu au reușit să se adapteze noului mediu informațional. Între timp, candidații relevanți își construiesc singuri narativul, își aleg culorile, își negociază apartenențele și comunică direct cu publicul.
Ce urmează?
Dacă guvernarea NU confirmă, următoarele alegeri locale vor fi dominate de “independenți susținuți de partide”, iar siglele PNL și PSD vor fi ascunse sistematic. În paralel, putem anticipa o migrație către AUR, care oferă o formă radicală, prizabilă de identitate politică pentru cei care nu se mai regăsesc în centrismul partidelor clasice.
România intră într-o eră post-partide, post-ideologie și post-instituțională, în care autenticitatea bate orice program politic. Și dacă partidele nu învață să devină platforme de personal branding și comunități vii de idei, vor eșua sau, cel mult, vor rămâne simple carcase administrative.
